De săptămâni bune, nu am purtat o discuţie în care să nu apară măcar o dată o referire la… criza cea nebună care pune pe jar lumea întreagă. De la facturi neplătite până la oroarea de a rămâne fără slujbă, am auzit de toate. Hai că noi cei mai fragezi trecem cumva peste îndoctrinarea maselor devenită realitate, dar ceilalţi… Nu mare mi-a fost mirarea când o persoană în vârstă, ce-i drept (pensionată), dar plină de energie, şi-a dat suflarea în faţa biroului, la vestea că va rămâne un simplu pensionar, luândui-se dreptul de formator de opinie.
şi când mă gândesc că această “criză” provoacă istericale, provoacă panică, provoacă moarte, mă cuprinde o greaţă irem,ediabilă faţă de toţi care au luat cuvântul “criză” în braţe că doar aşa s-a zvonit… Când realmente nu era cazul!
Dar se pare că-icriză şi-n gândire şi nu mai judecăm logic.
